– Hai, măi, mamă să-i luăm lui bunică-ta niște reviste, zice mama.

Și dăm fuga

tag3

la Loto-Prono de unde cumpărai revistele. Era anul 1990, aprilie parcă, și singurele integrame, preferatele bunicii, se găseau la locația cu pricina, mic magazin aflat în cadrul BIG-ului, un soi de micro-mini-mall cu alimentară și cofetărie, din zona de nord a orașului Bistrița.

Coadă la

tag2

casă, mama se așează la coadă, iar eu, cu jind, mă uitam cum niște barbați îmbrăcați cu geci de piele și unul cu blugi, trăgeau la lozuri în plic dintr-o pungă.

– Hai, ia și tu unul! zice mama.

Trag unul, îl rup și citesc: 20 mii lei.

Mama zice,

– da, 20 de lei, hai, te-ai făcut de o înghețată.

Eu zic,

– nu! nu 20, 20 de mii.

Mama șocată, ce?

– Da, 20 de mii de lei! Mamă, cam câți bani sunt ăștia?

Aveam 11 ani și nu

tag3

prea pricepeam eu valoarea banului.

Însă am priceput ulterior, când din banii cu pricina s-au cumpărat niște unele prin casă. Evident, primul lucru a fost o mașină electrică de spălat cu încărcare prin față și storcător. Erau anii ’90, iar asta era un soi de Rolce Royce al electrocasnicelor. Apoi s-au mai achiziționat alte necesare pe lângă, însă, cu mare fast și tamtam, de la București, loc de unde s-au ridicat banuții, am venit cu ceva care mi-a crescut self-esteemul: prima mea

tag4

bicicletă. Ar fi trebuit să o primesc la ridicarea premiului I cu coroniță, însă, coronițe nu se mai dădeau călăilor mari de clasa V-a, iar eu, cum aveam posibilități financiare, mi-am achiziționat-o singur. Luați-o

tag4

p-asta, pionierilor!

Și iată-mă călare pe prima mea comodă, primul Pegas din familie. Alb, cu roșu.

Ce vremuri!

Am avut o ușoară reverie când m-am urcat pe Tohanul verde, Pegasul retușat, model 2013. Mi-am adus aminte că anii 90 au fost mult peste ce mi-aș fi dorit și că Moș Crăciun venise mult mai devreme, la plic.

p.s.era o zi de 13.

Description: https://mail.google.com/mail/u/0/images/cleardot.gif